Friday, October 1, 2010
Thursday, July 8, 2010
Old - Paris
##Poveste adiacenta …despre “noi” (se vrea o poveste romantica :D)
Pot spune ca pentru o astfel de “analiza” e foarte important procesul de setare asteptari. Cu cat asteptarile sunt mai ridicate cu atat creste probabilitatea ca acestea sa nu fi atinse.:D (da, da, stiu sunt o persoana f. optimista).
Asa ca eu, impreuna cu a mea jumatate – ne-am imbarcat in aceasta minunata calatorie fara asteptari. Ne-am zis (mai mult eu, dar Andrei ma sustine intotdeauna de aceea am folosit pers 1 la pl – dupa 4 ani de convietuire – devine o obisnuinta, eu dispare aproape de tot din discutiile zilnice – iar asteptarile/ realizarile si mai ales feelingu’ nu pot fi decat la unison si impreuna) plecam in aventura la Paris (fara planuri, fara bagaje …. fara asteptari
E ora 10:06 – joi seara – si eu sunt la servici inca – de aceea e posibil sa mai aberz prin unele pasaje.
Revenind la Paris: Noi (ca eu e prea personal si uneori poate parea egoist) am plecat pur si simplu:
- bagaje – doar de mana (10 kg fiecare max- noi am avut 5 + 6Kg – ne-am lasat loc si pentru shopping la intoarcere – de fapt cand am luat biletele bugetul mi-era limitat si m-am gandit ca poate Andrei o sa renunte din octombrie pana in mai – cale lunga, …nu, nu la bagaj, la calatorie cu totul), facute in graba cu o seara inainte pe la ora 12 noaptea.
- dimineata – am reusit sa ne trezim si culmea am plecat chiar la timp – mai comozi de felul nostru am luat masina am parcat-o la Piata Presei si apoi ia-o nene la intrecere pe DN cu 335 u’ si cu toti corporatistii posesori de BMW-uri si alte marci sofisticate (sunt convinsa ca Andrei a memorat toate masinile pe langa care am trecut in dimineata aceea, o sa ii cerem o lista pentru confirmare).
Sentimentul a fost placut, cel putin pentru mine, inca de dimineata am avut convingerea ca totul va fi bine. (aiurea, la un moment dat mormaiam catre Andrei ca nu mai pot si ca vreau inapoi acasa) 15 min – cam atat a durat agonia, dupa care ajunseram - seria doi (deh unii dintre noi erau mai nerabdatori).
Trecem peste descriere Baneasa, imbarcare/ debarcare/ zbor/ plictiseala din avion/ pozatul nereusit al stewardeselor care aratau precum niste bomboane fondante roz/ turbulente/ linistire (a se citi – sâcâire) Andrei in timpul zborului, nu era el suficient de stresat si m-am gandit ca ar fi bine sa il tin ocupat, deh asta inseamna “relatie” domne’, sustinere si intelegere/consultare preturi catalog Wizz (5 E o apa la 0,3 - probabil erau incluse si servicii de masaj – nu am incercat, poate data viitoare) … etc (peripetii in timpul zborului cu echipa MlP – merita dezvoltat altadata, mai ales ca avem si poze
cu Stefan si Costin).
In sfarsit ajunseram – dupa 3, 5 h in avion+ 2 h asteptare autobuz, inca una prin metrou - a meritat! …Montmartre, Sacre-Coeur, parizience chic, … soare, aer “lejer”, cafenele, esarfe si sandale … ce mai atmosfera … pariziana, la ei venise vara.
Revenind la noi, dupa ce am condus grupul celor 6 MlP la cuibusoarele de nebunii de deasupra unei cafenele al carei proprietar avea o problema cu privitul nostru pe geam … (Stefan cred ca a inteles mai multe de la respectivul personaj, avea chef de vorba…), ne-am vazut cu renumitul Michel dupa care impreuna ne-am indreptat spre Rue de Briquet – la poarta rosie (asta suna a Amsterdam). Cuibusorul nostru ar fi avut toate sansele sa fie cu adevarat “romantic” daca nu era situat deaspura unui restaurant indian a carui hota huruia de zdruncina toata podeaua de parca ne aflam intr-un salon de masaj (avantaj noi 
, iar parfumul emanat era imbietor (inca il mai simt) – nu stiu cum faceau dar in cele 5 zile am simtit toate aromele indiei (bucatarie variata ..clar)
Cam atat pentru seara asta, daca va place … continuam maine (ca am program prelungit la Vodafone si de weekend :( )
Pot spune ca pentru o astfel de “analiza” e foarte important procesul de setare asteptari. Cu cat asteptarile sunt mai ridicate cu atat creste probabilitatea ca acestea sa nu fi atinse.:D (da, da, stiu sunt o persoana f. optimista).
Asa ca eu, impreuna cu a mea jumatate – ne-am imbarcat in aceasta minunata calatorie fara asteptari. Ne-am zis (mai mult eu, dar Andrei ma sustine intotdeauna de aceea am folosit pers 1 la pl – dupa 4 ani de convietuire – devine o obisnuinta, eu dispare aproape de tot din discutiile zilnice – iar asteptarile/ realizarile si mai ales feelingu’ nu pot fi decat la unison si impreuna) plecam in aventura la Paris (fara planuri, fara bagaje …. fara asteptari
E ora 10:06 – joi seara – si eu sunt la servici inca – de aceea e posibil sa mai aberz prin unele pasaje.
Revenind la Paris: Noi (ca eu e prea personal si uneori poate parea egoist) am plecat pur si simplu:
- bagaje – doar de mana (10 kg fiecare max- noi am avut 5 + 6Kg – ne-am lasat loc si pentru shopping la intoarcere – de fapt cand am luat biletele bugetul mi-era limitat si m-am gandit ca poate Andrei o sa renunte din octombrie pana in mai – cale lunga, …nu, nu la bagaj, la calatorie cu totul), facute in graba cu o seara inainte pe la ora 12 noaptea.
- dimineata – am reusit sa ne trezim si culmea am plecat chiar la timp – mai comozi de felul nostru am luat masina am parcat-o la Piata Presei si apoi ia-o nene la intrecere pe DN cu 335 u’ si cu toti corporatistii posesori de BMW-uri si alte marci sofisticate (sunt convinsa ca Andrei a memorat toate masinile pe langa care am trecut in dimineata aceea, o sa ii cerem o lista pentru confirmare).
Sentimentul a fost placut, cel putin pentru mine, inca de dimineata am avut convingerea ca totul va fi bine. (aiurea, la un moment dat mormaiam catre Andrei ca nu mai pot si ca vreau inapoi acasa) 15 min – cam atat a durat agonia, dupa care ajunseram - seria doi (deh unii dintre noi erau mai nerabdatori).
Trecem peste descriere Baneasa, imbarcare/ debarcare/ zbor/ plictiseala din avion/ pozatul nereusit al stewardeselor care aratau precum niste bomboane fondante roz/ turbulente/ linistire (a se citi – sâcâire) Andrei in timpul zborului, nu era el suficient de stresat si m-am gandit ca ar fi bine sa il tin ocupat, deh asta inseamna “relatie” domne’, sustinere si intelegere/consultare preturi catalog Wizz (5 E o apa la 0,3 - probabil erau incluse si servicii de masaj – nu am incercat, poate data viitoare) … etc (peripetii in timpul zborului cu echipa MlP – merita dezvoltat altadata, mai ales ca avem si poze
cu Stefan si Costin).In sfarsit ajunseram – dupa 3, 5 h in avion+ 2 h asteptare autobuz, inca una prin metrou - a meritat! …Montmartre, Sacre-Coeur, parizience chic, … soare, aer “lejer”, cafenele, esarfe si sandale … ce mai atmosfera … pariziana, la ei venise vara
.Revenind la noi, dupa ce am condus grupul celor 6 MlP la cuibusoarele de nebunii de deasupra unei cafenele al carei proprietar avea o problema cu privitul nostru pe geam … (Stefan cred ca a inteles mai multe de la respectivul personaj, avea chef de vorba…), ne-am vazut cu renumitul Michel dupa care impreuna ne-am indreptat spre Rue de Briquet – la poarta rosie (asta suna a Amsterdam
). Cuibusorul nostru ar fi avut toate sansele sa fie cu adevarat “romantic” daca nu era situat deaspura unui restaurant indian a carui hota huruia de zdruncina toata podeaua de parca ne aflam intr-un salon de masaj (avantaj noi , iar parfumul emanat era imbietor (inca il mai simt) – nu stiu cum faceau dar in cele 5 zile am simtit toate aromele indiei (bucatarie variata ..clar)Cam atat pentru seara asta, daca va place … continuam maine (ca am program prelungit la Vodafone si de weekend :( )
Friday, January 15, 2010
Subscribe to:
Posts (Atom)